Cand ne-am intors la Hunedoara am facut o mica "sedinta" in camera de camin in care locuim, despre cele vazute in Timisoara, dar mai ales despre acel buggy. Dupa o dezbatere de cateva ore in care am vizionat mai multe tipuri constructive de buggy-uri, ne-am facut o perspectiva a ceea ce vrioam sa construim: un buggy care are la baza o DACIA 1310.
Cu o baza precisa de realizare (idei, date tehnice, proiectare si multa ambitie), am discutat mai apoi cu profesorii indrumatori care au fost de acord sa ne acorde sprijinul necesar. Domnii profesori au mai venit in completare si cu alte idei care ne-au fost de un real folos, dar inca nu aveam baza materiala cea mai importanta si anume automobilul DACIA, care urma sa fie "sacrificat".
A urmat o lunga cautare a unei masini, care pana la urma s-a lasat cu victorie. Colegul Mircea a aflat de un autoturism in localitatea Dealu Mare si nu am mai stat pe ganduri, avand mai multe motive: era o masina in stare buna de functionare, dar cel mai important pentru trei studenti ca si noi, era la un pret convenabil. Dupa mai multe telefoane date am pornit spre locul cu pricina, unde am avut o surpriza in legatura cu masina, proprietarul nu ne-a spus ca de fapt nu era o Dacie, ci doua, ambele complete si in stare de functionare.
In dimineata urmatoare pe la ora 8 am fost prezenti sa preluam si sa pregatim masinile de transport pana in localitatea Bocsa Mica, unde urma sa lucram. Pregatirile nu au durat mult, fiind necesara doar umflarea pneurilor, alimentarea cu benzina si verficarile specifice circulatiei pe drumurile publice. A doua masina nefiind inscrisa in circulatie a nesesitat tractare acesteia, folosindu-se o bara metalica standard de patru metri.
Aceasta opreratiune s-a desfasurat in cele mai bune conditii si intr-un timp relativ scurt, astfel ne-a ramas timp suficient pentru transport, in decursul caruia ne asteptam sa apara unele probleme. Dupa o pauza de lamurire a unuia dintre "soferii profesionisti" (asa se cheama cei care au categoria C si E, chiar daca nu o folosesc), ca se afla in siguranta in masina tractata s-a pornit la drum, dar cu alt sofer pe primii cinci kilomerti parcursi, pana s-a ajuns la drum drept si fara panta. Asadar colegul Mircea a avut onoarea sa piloteze ambele masini.
La fel ca si pregatirile, transportul a decurs cum nu se putea mai bine. Acele mici probleme asteptate au aparut, dar au fost rezolvate cu usurinta deoarece a fost doar un etrier blocat, sperietura colegului Marius cand a vazut la zece metri de masina tractata o basculanta incarcata care venea in viteza spre el sau desprinderea carligului de remorca de la masina cu care il tractam. Cu toate acestea am mai facut cateva opriri pe drum pentru completerea albumului foto.
Dupa intrarea pe drumul judetean din Soimus care face legatura cu Sacaramb, am putut rasufla usurati deoarece mai aveam fix zece kilometrii si eram la "sediu", aceasta distanta a trecut cel mai repede ajungand chiar mai repede de cum am prognozat noi.....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu